Momente frumoase, de prin lume adunate – capitolul 2

Nu sunt eu o mare fana a topurilor sau a clasamentelor din vremuri anterioare, dar, asa cum a zis si Oana-Valeria, nici nu o voi considera asa; voi povesti doar despre ce mi-a placut mie mai mult sa vad, sa citesc, sa beau si sa petrec intr-un interval de timp anterior, sa spunem un an.

Recunosc, la capitolul filme, imi este cel mai greu sa spun ce mi-a placut mai mult; am vazut atat de multe filme frumoase, triste, profunde, diverse, minunate incat incerc sa pun in ordine filmele ce-mi vin in minte la prima abordare, pentru ca, altfel, imi va fi imposibil. Si voi alege filmele care mi-au vibrat corzile sensibile, in modurile cele mai insolite.

Voi incepe, in mod iremediabil, cu filmul care mi-a marcat universul cinematografic, in anul ce a trecut si, in economia situatiei, in sens universal, minunatul On body and soul, marele castigator al Ursului de Aur in 2017. Am ajuns sa-l vad de trei ori, in 3 saptamani aproape consecutive si am carat cu mine pe toata lumea iubitoare de film si este, in mod incontestabil, preferatul meu absolut. Am mai scris despre el si va poftesc, inca o data, sa cititi si sa va bucurati de el (inca mai ruleaza la unele cinematografe si, cu certitudine, online).

In ordinea placerii sufletesti, urmeaza Inimi cicatrizate pentru ca este un film de o tristete incomensurabila si de o frumusete direct proportionala. Este un film care mi-a placut atat de mult, incat am simtit ca ma doare, dar in cel mai frumos mod. Este, zic eu, un film despre traire intr-un mod aproape sinistru, dar pe masura de profund. Pentru cine nu l-a vazut inca, sigur este online si trebuie vazut, este un film ca nici un altul.

And not the least in acest cvasi-top, frumosul georgian, My happy family, castigatorul trofeului Transilvania si, pe buna dreptate, as spune eu. Si despre el am mai scris si, din nou, daca nu a fost vazut, cred ca il puteti gasi online. Pe el l-am ales pentru ca mi-a fost atat de drag, ca o iubire din tinerete – mi-a imprimat o stare de bine si de placuta asezare.

Ei, la capitolul lectura, lucrurile par putin mai usoare (pentru ca am citit mai putin decat am vazut filme si pentru ca toate cele citite au fost si foarte frumoase).

Voi incepe cu Acasa pe drum, 4 ani teleleu, mareata opera a lui Cosmin Bumbut si a Elenei Stancu. Am parcurs-o pe nerasuflate, si partea de fotografie si partea de scris si mi-a placut mult. Daca ar fi sa spun exact ce mi-a placut, cred ca senzatia de libertate si de rupere a barierelor din viata celor doi, dar si abordarea absolut relaxata a diverselor aspecte de viata domestica. Este o recomandare calduroasa pentru cei dintre voi care nu au citit-o inca, este tare bine scrisa si frumos documentata.

Pentru ca mi-a fost o mare pofta de non-fictiune, pe langa “Acasa pe drum, 4 ani teleleu”,  mi-am facut abonament la Decat o Revista ale carei numere le parcurg mereu cu mare placere si pe nerasuflate. Dintre ele, mi-au placut cel mai mult articolele “Doamna si vagaboanda” (din DOR #29) pentru caldura sincera cu care este scris si “Scuipatul lui Apollo” (din DOR#30) pentru marea inspiratie cu care este abordat si documentat.

Si pentru ca nu se poate lectura fara fictiune, una chiar apasata si profund placuta simturilor mele, intre cartile scrise de my all times favourite, Haruki Murakami, pe care nu le citisem inca, am lecturat, pe plaja din Sfantu Gheorghe, Kafka pe malul marii. N-am terminat-o inca, insa am citit din ea simtitor si, in mod absolut asteptat, stilul lui Murakami – la limita din real si nepalbabil mi-a placut teribil. Murakami este o recomandare pe care o fac oricand caci este atat de lipit de sufletul meu, ca o parte din mine.

Si chiar daca nu se poate pune la lectura, se pune la “rasfoit”; am rasfoit, cu mare drag si interes, The Atlas of Beauty. Am si o poveste foarte simpatica apropo de Atlas, m-am apucat de rasfoit intr-o seara, cu un pahar de vin rosu langa si atat de mult m-a captivat incat mi-am gresit pin-ul de la telefon pana mi l-am blocat si uite asa am stat offline pana a doua zi; deci eu spun ca merita, cine stie, poate patiti la fel.

Si ca sa coboram in sfere mai pamantesti, dintre toate localurile pe care le-am vizitat activ anul trecut, cel mai mult mi-a placut si mi-a ramas in lista de “ma voi intoarce foarte curandBaracca din Cluj-Napoca. Am intentionat sa-l incerc anul trecut si la TIFF si cu ocazia concertului DM, dar n-a fost chip pentru ca era plin; dar l-am incercat in septembrie, cand m-am intors pentru Cluj Coffe Festival. Si mi-a fost extrem de clar ca asteptarea a meritat din plin, pentru ca este cea mai placuta simbioza intre mancare si vin, atmosfera si loc si din nou vin. Fara doar si poate, la TIFF.17, imi voi face rezervare din timp (absolut recomandat) si il voi aborda negresit, ca pe un vechi si drag prieten – cu multa caldura si placere nespusa.

Si chiar ca nu in ultimul rand, cum sunt o mare iubitoare a vinului rosu sec (asa m-a crescut tata, n-am ce-i face) sunt intr-o perpetua cautare si constant experiment la acest capitol. Dintre tot ce am baut in anul ce a trecut (si lista nu este chiar scurta) m-a impresionat, in mod profund, Lupi de la Gitana Winery – un cupaj premium de Cabernet Sauvignon, Merlot si Saperavi, o minune rosie pe care nu o poti uita usor (asa, ca si iubirile aprinse). Este adevarat ca Merlot este preferatul meu si, mai nou si Saperavi imi gadila simturile, dar, dincolo de asta, l-am descoperit ca fiind un amestec foarte echilibrat si plin de multiple personalitati, care merita baut cat de des posibil.

Si pentru ca ….

…. haideti sa avem “nows” fara numar, sa ne bucuram de tot ce-i frumos si ne iese in cale, sa adunam momente frumoase si experiente care sa ne bucure si sa ne coloreze, sa avem bucata noastra de “forever” in fiecare zi.

Please follow and like us:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *