Mokum Cafe Timisoara, cea mai mica si mai cafenea

Pe mine m-a invatat bunica mea sa beau cafea. Am baut prima data pe la 5 ani si am ramas nedespartite (eu si cafeaua). 

Romanii, ca si cu vinurile sau filmele, au inceput sa caute cafeaua in mod mai specializat. Asta este motivul pentru care, cred eu, au inceput sa apara shop-urile de cafea sau locurile unde poti sta si bea doar cafea – unde este erezie sa ceri zahar, dar cum eu nu prea pot fara – un obicei tot de la bunica preluat si pastrat, mi-am capatat niste priviri aprig-dezaprobatoare.

Bucurestiul nostru drag e plin de astfel de locuri, norocosii de noi. Am constatat nu cu surprindere si cu mare bucurie ca nu doar Bucurestiul este.

Asa se face ca am descoperit in toamna anului trecut, impreuna cu verisoara mea, un loc extraordinar – Mokum Cafe Timisoara; O cafenea foarte faina, care, in mod evident, se inchide la ora 5 dupa-amiaza, fara lucru in week-end – ceva perfect potrivit. Am descoperit acolo, in spatiul mic, dar extrem de cald – pe langa o cafea extraordinar de buna, tot felul de obiecte despre care barista ne-a povestit ca sunt valoroase, donate de oameni care-i apreciaza. Era acolo un domn care parea ca vine acolo in fiecare zi si care parca se cunostea cu barista de o viata intreaga (o fi fost sau nu asa, dar parea). 

Este genul ala de loc, din tine bucata, in care parca stai la bunica-ta in sufragerie, bei cafea (buna)  si-s niste oameni in vizita. 

Ne-am simtit minunat acolo, ne-am energizat si am plecat spre alte locuri frumoase. 

Si ca niste ancorate in realitate, aveam doar card si barista ne-a spus ‘lasati, data viitoare’ – mi-a placut mult convingerea ca va fi o data viitoare. Am rezolvat-o, era un bancomat in apropiere. 

Pentru ca viata cotidiana e asa haotica, cred ca am invatat sa cautam locuri unde sa simtim personal si cafeaua si vibe-ul – Mokum este un astfel de loc.

tm

Leave a Reply

Your email address will not be published.