Maramures, plai cu flori

Nu mi-a fost usor sa ma apuc de scris, dar cu melancolia unui concediu de poveste si cat este inca prezenta senzatia, am hotarat s-o fac.

Am ales in acest an un concediu in Romania, asa cum facem macar o data la doi ani, in concediul de vara. Si ma bucur, in fiecare clipa, ca am ales supremul Maramures si nu mai putin frumoasa Bucovina (pe care o voi cocolosi intr-un articol viitor).

La capatul hartii ‘si-n tara aspra a minunilor’ (l-am ales pe preferatul meu, Murakami, pentru acest citat), am vazut mai multe stele decat am vazut in ultimii ani (am avut si norocul unui cer perpetuu senin) la un loc si mi-am simtit sufletul atat de liber si de curat- ‘mugur de fluier‘ (cum ar spune nu mai putin preferatii Phoenix). 

Cu certitudine ca am avut noroc sa stam la prietenii nostri dragi, la Viseu de Sus care ne-au facut toate poftele, de la plimbarea cu drezina pe Valea Vaserului pana la un ceaun de vanat absolut divin, dar cred ca ar fi fost pe masura de bine si in alta varianta, in tinutul formelor de relief indraznete si vesele, mereu colorate crud. 

Ne-am si plimbarit nitel, la Dragomiresti ( am vizitat Muzeul Tarancii Romane, unde am avut norocul unei doamne teribil de simpatice care ne-a povestit despre organizarea gosdpodariei) si ne-am oprit si la Ieud, unde am vazut una din cele mai vechi si mai frumoase biserici de lemn din Maramures si patrimoniu UNESCO – plina de personalitate de altfel catarata asa pe un Deal, dar am ascultat si povestile pline de informatii ale unui foarte simpatic si documentat tanar – la muzeul etnografic (privat). Am avut senzatia foarte apasata ca acolo s-a nascut vesnicia, am aflat despre cele mai creative solutii domestice si am calcat pragul unei casute construite in urma cu 400 de ani, prin urmare concluzia pare justificata.

Mi-am dorit de ceva timp sa merg in Maramures de 15 august, sarbatoare mare acolo si cu hram la multe biserici; este o zi in care locuitorii satelor se imbraca in costumul traditional si merg la biserica si in care se organizeaza procesiuni din care se inalta cantece de slava – am avut si noi norocul sa vedem parte din acestea si am avut cel mai frumos sentiment de autenticitate a traditiei, de parte din eternitate.

Am ales sa vizitam bisericile in zilele de dinainte, pentru a ne bucura de ele si a evita aglomeratia. Drept care am vizitat Manastirea Moisei, unde ne-am bucurat de o liniste ireala si o priveliste divina si dragalasa Barsana, unde ma intorc mereu cu drag.

Si trecand la cele lumesti, merita mentionat ca am gasit la Viseu de Sus o gelaterie excelenta – Mignon, dar si un spatiu de relaxare si cafele bune, la Resort Mirage.

Am simtit acest concediu ca bucata din mine, atat de sincer si de colorat, de deschis, delicios si atat de frumos si asta mi-a imprimat o stare de bine spectaculoasa, ca nimic altceva.

Am traversat muntii spre Bucovina, prin pasul Prislop (unde se lucreaza inca la drum, dar peisajul este minunat) cu oprire la Borsa si Cascada Cailor, catre care telescaunul te poarta peste varfuri indraznete de brazi si in drum spre care putin mers pe jos este excelent dupa bucatele asimilate in Maramures.

‘Maramures, plai cu flori/ Mandru esti in sarbatori!’ De fapt, mandru esti mereu!

Please follow and like us:

One thought on “Maramures, plai cu flori

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *