Heartstone – simtire la superlativ

Ce film! De piatra sa-ti fie inima si tot nu iti rezista intreaga pana la final. Va garantez, am testat pe propria-mi inima. De doua ori. Iar daca faptul ca am vazut filmul de doua ori la cinema in decurs de o saptamana nu este dovada suficienta ca mi-a placut enorm, apai nu stiu cum altfel sa va conving.

heartstone

Castigatorul premiului pentru regie, dar si preferatul publicului la aceasta editie a TIFF, Heartstone (Hjartasteinn pe numele lui adevarat si Piatra pe inima in traducere autohtona) este o drama islandeza cum alta nu-i. Eu, cel putin, nu am mai vazut de mult un asa film si nici nu imi fac sperante ca voi mai vedea ceva asemanator prea curand. Dar ce zic eu film? E mai mult de atat. Sunt doua ore si mai bine de emotie pura, transmisa impecabil de doi copii care nu (prea) au mai avut de-a face cu actoria si de un regizor aflat la primul lui lung-metraj. Iar peisajele islandeze sunt, ca intotdeauna, hipnotizante.

hearthstone2

Pe scurt, filmul spune povestea a doi prieteni care ajung sa isi descopere sexualitatea, doar ca in timp ce unul este indragostit de o fata din gasca, celalalt realizeaza ca fetele nu prea il atrag. Si desi filmul imi place cap coada, sunt trei faze care imi trimit sageti prin corp de fiecare data: cea din apa, cea din cort si cea cu imbratisarea disperata. Asta e tot ce pot sa destainui fara sa dau prea multe spoilere, dar oricum le veti recunoaste instant cand veti vedea filmul (pentru ca il veti vedea, nu?).

Dupa Sparrows, de anul trecut, descoperit tot la TIFF, si nebunescul Rams, incep sa cred ca am o noua obsesie cinefila. Putini islandezii astia, dar extrem de talentati.

 

 

Please follow and like us:

One thought on “Heartstone – simtire la superlativ

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *