Eden – gradina cu pacat si luminite

Si fotografiile de la Gradina Eden sunt deja clasice (mi se pare ca-i un loc foarte fotogenic si luminitele alea sunt deja vedete) si nici locul nu este deloc necunoscut, dar chiar si asa, indiferent (cum spune o prietena), este locul unde cand e cald si de stat afara, vibe-ul e foarte corect; si pentru a marca prima vizita din acest an, am hotarat sa scriu. 

Ce mi-a placut mereu la Eden este ca toata lumea e cu toata lumea, teribil de casual si relaxat deplin, se sta pe sus, pe jos, numai loc sa gasesti; stand la bar sa iau un gin tonic, m-am gandit ca sarpele originar ar putea iesi de oriunde si cred ca nici nu l-as vedea, concentrata fiind pe ginul ala tonic care ma astepta la bar. 

Ce-mi place in plus acum este ca-s niste mese mari pe care poti sa le imparti cu oameni pe care nu-i cunosti, mereu mi-a placut senzatia asta de strain, dar la aceeasi masa. Si, in plus, s-a mai deschis un pic de spatiu in partea din spate spre strada, ce bine caci oricum parca e mereu putin spatiu acolo, pentru toata lumea care-si doreste in Eden.


Daca tot am pomenit de pacat, la bauturi se sta foarte bine si divers, si la bere (si nefiltrate si transfrontaliere) si vin (binisor) si cocktail-uri (foarte bine) si chiar Refresh (cica ‘to fit slim’, good luck with that).

Am stat la masa cu verisoara mea si inca o prietena si fara sa par salbatic-autista, am stat si-am scris si nici nu mi s-a parut ciudat; cred ca este de la loc, e multa lume si poti sa te pierzi. Eu il simt ca fiind un loc foarte versatil, si pentru ruj rosu mat, dar si pentru tricou cu dungi si denim, miroase si a lemn, dar e si plin de luminite.

Asa ca, pana ne alunga cineva din Eden, cred ca e de stat pe-aici.

Leave a Reply

Your email address will not be published.