Eu in Bucovina ma simt ca acasa; si pentru ca-i doar putin mai sus de draga mea Moldova, dar si pentru ca graiul dulce bucovinean si bucuria sincera a locului imi sunt asa de aproape de suflet.

Am ales anul acesta un concediu local si asa cum ma bucur ca am ales Maramuresul, ma bucur si pentru ca am poposit in Bucovina. Departe de a fi prima mea vizita, revin la Manastirea Humorului cu acelasi drag de fiecare data.

Anul acesta am ales sa batem si ‘poteci neumblate sa duca departe’ (cum spun dragii nostri de la Bucovina – formatia) si am abordat cu mare incredere si entuziasm Transraraul – o sosea excelenta care te poarta si spre trasee montane, dar si prin sate de munte pline de suflet si personalitate. Am ales un traseu scurt catre Piatra Soimului si ne-am incumetat si la un traseu mediu-dificil catre Platoul Piatra Mare, care a meritat tot efortul caci privelistea ne-a taiat respiratia (o fi fost si de la aerul tare, dar sigur nu doar).

Am coborat spre Gura Humorului si ne-am oprit la Hanul Pastravului, la Pojorata unde, fara indoiala, am mancat (de fiecare data) cele mai bune bucate din pastrav.

Nu mai spun ca la doamna Uta acasa este ca-n sanul paradisului, pentru ca e atat de calda si de sincera si buna bucatareasa, dar si pentru ca ne-am imbatat cu miros de fan proaspat cosit in fiecare dimineata (era perioada fanului de-al doilea). Nu omit sa spun ca am tras o fuga si la Salina Cacica si ne-am balacit la Complexul Arinis din Gura Humorului si numai bine dupa cat am abordat bucatele pe alese.

Am vazut si simtit in Bucovina atata frumusete la un loc cat n-am mai vazut demult si m-am incarcat cu atata frumos cat sa imi ajunga o perioada buna – ‘mi-am latit pe frunte-atata luna/cat sa ma incapa ochii tuturor’ (il aleg pe Nichita Stanescu pentru acest final grandios).