Berlinale sau ce se intampla cand ursuletul berlinez e prin oras

Berlinale n-a fost prima ocazie de vizitat Berlin si va fi sigur una din multele astfel de ocazii. Iubesc Berlin, este genul meu de oras, motiv pentru care ne intelegem foarte bine noi doi. Iubesc si filmele si atunci Berlinale este ceva ce s-a intamplat natural.
Imi propusesem de anii trecuti sa ajung la festival si, din fericire si pentru ca draga mea verisoara, anul asta s-a si intamplat.

Berlinale

E putin dificil de exprimat in cuvinte cum e cu Berlinale – intr-un oras teribil de fain plus atmosfera de festival, de lume peste tot, de sali de cinema pline de dimineata pana noaptea, rezultatul este ceva ce doar incercat poate fi inteles; senzatia mea a fost de spalat pe creier si material nou peste, de perspective deschise, de drag pentru frumos si filme bune.

Din capul locului este important de stiut ca, apropo de organizarea festivalului, lucrurile sunt simple – salile de cinema sunt distribuite prin centrul orasului si-s diverse, si mai old fashioned si din cele noi de tipul celor a caror denumire se termina cu ‘plex’ si sau ‘max’; de altfel sunt si prin tot felul de areale faine din Berlin si asa ca poti vedea si Potsdamer Platz (Potsi e locul meu preferat din oras), gradina zoo, Friedrichstrasse, Alexanderplatz cu cafenelele si bistro-urile lor cu tot (recomandare personala: Balzac Coffee, in inima lui Potsi, e un loc perfect pentru mijlocul zilei de festival). Intre salile de cinema se ajunge usurel, DB functioneaza ceas de devreme pana tarziu seara.

Berlinale5

Singura hiper hipstereala (ca doar vorbim despre Berlinale si nu era chip) este cu biletele si cumpararea lor: se pun in vanzare online, dar foarte putine si pe zile de festival, asa ca e un miracol daca reusesti sa cumperi vreunul; varianta este atunci la casele de bilete unde e nevoie de ceva timp si rabdare de stat la coada sau direct la cinema (mai toate au si case de bilete pentru festival) inainte de filme; chiar si asa noi am reusit sa vedem 9 filme foarte diverse (din care 2 din competitie) in 3 zile, prin urmare lucrurile merg (doar ca fara cineva la Berlin care sa coordoneze asta e putin greu).

Berlinale2

Asa ca 9 filme, din care cu mare drag recomand ‘Una mujer fantastica’ si ‘Pokot’ din competitie amandoua, ‘Como nossos pais’ sau ‘Somniloques’ – un documentar foarte interesant, cu ocazia caruia am umblat aiurea prin Akademie der Kunste (adica Academia de Arta, chiar daca nu suna chiar asa) si am vazut filmul intr-o sala foarte funky-artistica.

In rest, Filmestspiele este o experienta de stare, de incercat si de trait, de experimentat pana la deschiderea orizonturilor si lasat imaginatia libera. Cand plec din Berlin, de fiecare data simt o nostalgie a ceva din mine ce ramane acolo si asa ca trebuie mereu sa ma intorc sa-l caut pe acest ceva; si ca sa imi aduca aminte de primul meu Berlinale, mi-am adus acasa un poster (pe care l-am primit de la cuzina draga si l-am plimbat prin tot Berlin-ul si cu avionul) si l-am montat pe un perete unde sa-l vad mereu, sa ma strige mereu, sa nu ma lase sa fiu linistita pana nu merg la Berlin din nou.

Berlinale4

Please follow and like us:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *