Ana, mon amour si despre cum am inteles de ce Ursul de Argint

Inca de cand am citit ca ‘Ana, mon amour‘ participa la competitia oficiala la Berlinale, am vazut trailer-ul, am citit despre el si mi-am spus ‘asta e un film pe care eu trebuie sa-l vad’. N-am reusit la festival, din pacate, dar l-am vazut o data cu primavara, cu o mare nerabdare si mult entuziasm. 

Nu mi-am dat seama si nici nu aveam cum, cat de mult o sa-mi placa.

Nici nu stiu cum sa incep sa spun despre el. Am vazut mai toate filmele romanesti din minunatul nostru new wave si multe mi-au placut in diverse feluri, dar cu acest film a fost diferit. It just blowed my mind, pentru ca este asa de explicit – si eu gasesc asta ca fiind o mare calitate a filmelor, atat de palpabil, atat de deschis, atat de sincer si de bun. 

Evit sa ma exprim prin clisee lingvistice, dar o voi face pentru ca este tipul de film pe care-l poti intelege prin propria sensibilitate si care lasa locul deschis spre atatea concluzii. 

Si ce mi-a placut mult este ca, sau asa simt eu, este centrat nu pe povesti paralele ci pe dinamica de cuplu, pe cum au crescut impreuna Ana si Toma si atat de separat in final. 

Este o poveste de dragoste atipica, atipic spusa, dar atat de reala, atat de autentica, de plina, de explicita, asa de frumoasa. 

Este o avangarda cinematografica si sunt asa de bucuroasa ca filmul romanesc se afla aici!

Si atunci nu mi-a fost deloc greu sa inteleg de ce a primit Ursul de Argint. Pentru ca-l merita!

Si ma bucura mult sa constat ca intreaga cinematografie este centrata pe teme asa de personale si de volatil-complicate, pe dinamica dintre oameni, pe cuplu, familie, sensibilitate, identitate. Ma bucur sa traiesc in aceasta etapa cinematografica.

Asa ca Da convins, ‘Ana, mon amour’ e o bijuterie de care este musai sa ne bucuram!<

/span>

One thought on “Ana, mon amour si despre cum am inteles de ce Ursul de Argint

Leave a Reply

Your email address will not be published.