Acasa la tanti Elvira

Sunt cateva locuri in Bucurestiul meu iubit unde ma simt ca acasa. Unul dintre aceste locuri este cinematograful Elvira Popescu, tot timpul anului, care vine la pachet cu terasa Chez Elvire (dar doar pe perioada verii).

Chez Elvire

Acum 5 ani, la insistentele verisoarei mele (careia ii voi ramane recunoscatoare viata asta si urmatoarele), satula de atata Hollywood, am incercat o cura de dezintoxicare cinefila la Elvira Popescu, cu o productie italieneasca: Yo e Te. Nu cred ca voi uita vreodata acest film, cum nu voi uita nici sentimentul de acasa pe care l-am avut de cand am intrat in “ograda” Institului Francez.

Deschisa in 1974, sala Elvira Popescu (Elvire Popesco, de fapt, daca e sa fim corecti politic), membra a retelei Europa Cinemas, este una dintre putinele sali de cinema istorice care inca functioneaza in Capitala. Eu am descoperit-o la finele unui amplu proces de renovare ce a durat 6 luni, prin urmare nu stiu cum arata inainte (din pacate), dar o stiu pe Elvira din prezent si este… irezistibila. Imi place ca este un cinematograf relativ mic (doar 200 locuri), unde ruleaza filme care nu isi gasesc, de obicei, locul in programul cinematografelor de mall si unde ai ocazia sa te intalnesti cu diverse persoane implicate in industria filmului, precum actori, regizori, scenaristi, sunetisti, etc. Daca preferati filmele de festival, stati cu geana pe program, intrucat sunt sanse foarte mari ca filmul pe care ati pus ochii sa ruleze, mai devreme sau mai tarziu, la Elvira Popescu. Si daca sunteti consumatori avizi de filme altfel, va recomand sa aveti tot timpul la indemana un carnet de 5 bilete. Acesta costa doar 50 lei si este valabil 3 luni de la data achizitiei.

In ultima vreme, ca sa fie tabloul complet, s-a aciuiat pe acolo si o mata neagra (un motan, de fapt), o adevarata vedeta a locului. Si, asa cum ii sta bine unei vedete de talia ei, pozeaza cu un aer de jemanfisism si este foarte selectiva cu cei care isi asteapta randul la alintat. O miscare gresita sau o poza cu blitz si s-a zis cu portia de mangaiat.

Motan

Sper sa ne intalnim pe acolo cat mai des, nu de alta, dar sta sa inceapa si sezonul de terasa. In ce priveste filmele, oferta este intotdeauna tentanta.

Mesdames et messieurs, je vous prie d’éteindre votre portable. La séance va commencer.

Institutul francez

Please follow and like us:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *